Sistemul bancar autohton a reintrat pe pierderi la finele trimestrului al treilea, după ce în trimestrul al doilea reuşise să raporteze profit. La nivel european, marile bănci se întrec în a raporta pierderi uriaşe. În rândul acestora intră şi instituţiile de credit prezente pe piaţa românească.

Securitizarea creditelor ipotecare constituie, potrivit preşedintelui executiv Alpha Bank, Sergiu Oprescu, o piaţă care ar trebui să se dezvolte puternic. El precizează că împrumuturile ipotecare reprezintă 7 miliarde de euro şi, dacă cu ele se realizează emisiuni de „cover bond”-uri,  se va vedea că în loc să ne finanţăm cu depozite interne şi economisire externă se vor atrage resurse de la investitori pe mai mulţi ani şi astfel se va elimi­na o parte din riscul de variaţie a dobânzii şi din cel de lichiditate generat de „mismatch”-ul de scaden­ţă. Întrebat dacă băncile ar putea lua în calcul să emi­tă obligaţiuni şi către persoanele fizice, Oprescu a răspuns că, ţinând cont de scopul pentru care au fost create reţelele băncilor, „e de aşteptat ca emisiunile de obligaţiuni să se adreseze şi populaţiei”.

Johann Lurf a preluat funcţia de preşedinte al Directoratului Volksbank România în anul 2010. Înainte de a ocupa această poziţie, el a fost preşedinte al Directoratului Volksbank CZ, funcţie pe care a deţinut-o timp de 14 ani.
În toată perioada în care Lurf s-a aflat la con­duce­rea băncii, Volksbank CZ a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, evoluând în decursul a câteva luni de la nivel de filială locală la cel de corporaţie şi extin­zân­du-şi substanţial volumele de business.

Finanţările pentru consum, chiar şi cele garantate cu ipoteci, vor fi mai mici din cauza micşorării perioadei de rambursare la cel mult cinci ani, dar şi în urma cuantificării a trei ti­puri de riscuri potenţiale. Calcula­rea sumelor maxime la creditele pentru locuinţe negarantate de stat s-ar putea aplica şi la creditele ipotecare, ceea ce înseamnă că şi valoa­rea maximă ar putea fi mai mică. Suplimentar, avansul minim la acestea va fi mai mare decât în prezent.

Automatele bancare sunt privite în primul rând ca o sursă de cash. Însă unele dintre ele îndeplinesc funcţia de ghişeu bancar, adică permit şi depunerea de numerar în conturile curente sau achitarea ratelor şi a facturilor. Pe segmentul plăţilor cu cash, oferta este mai diversificată, în competiţie fiind şi terminale nebancare.
Mai multe bănci au bancomate care permit, pe lângă operaţiunea clasică de eliberare de nu­merar, depunerea de cash în conturi. Aceasta în condiţiile în care pe piaţa autohtonă numerarul este încă „rege”. Instituţiile de credit care au astfel de automate sunt BCR, BRD, ING, Bancpost, Volksbank, UniCre-dit Ţiriac, Garanti, OTP, Millennium Bank, Credit Europe.

Automatele bancare sunt privite în primul rând ca o sursă de cash. Însă unele dintre ele îndeplinesc funcţia de ghişeu bancar, adică permit şi depunerea de numerar în conturile curente sau achitarea ratelor şi a facturilor. Pe segmentul plăţilor cu cash, oferta este mai diversificată, în competiţie fiind şi terminale nebancare.
Mai multe bănci au bancomate care permit, pe lângă operaţiunea clasică de eliberare de nu­merar, depunerea de cash în conturi. Aceasta în condiţiile în care pe piaţa autohtonă numerarul este încă „rege”. Instituţiile de credit care au astfel de automate sunt BCR, BRD, ING, Bancpost, Volksbank, UniCre-dit Ţiriac, Garanti, OTP, Millennium Bank, Credit Europe.

Mai multe instituţii de credit au mărit dobânzile la de­po­zi­tele în euro în ultimele săptămâni, pentru a atrage mai mul­te economii de la populaţie. Aceas­tă strategie a fost adoptată de patru din cele mai mari zece bănci de pe piaţă – BCR, BRD, Raiffeisen şi ING -, în timp ce instituţii cu cote de piaţă reduse, precum ProCredit, au lansat promoţii.
Cea mai mare bancă de pe piaţă, BCR, a majorat cu 0,5 puncte procentuale bonificaţiile la depozitele în euro pe toate scadenţele. În pre­zent, banca plăteşte remuneraţii de 2,7% la depozitele pe trei luni şi de 3,10% la cele pe 12 luni. În schimb, BRD a mărit doar dobânzile plătite la depozitele în euro pe termene de o lună, de la 2,25 la 2,50%. O miş­ca­re similară a fost efectuată şi de ING Bank, care a majorat dobânda la de­pozitele în euro pe trei luni cu 0,5 punc­te, până la nivelul de 2,75%.

Mai multe instituţii de credit au mărit dobânzile la de­po­zi­tele în euro în ultimele săptămâni, pentru a atrage mai mul­te economii de la populaţie. Aceas­tă strategie a fost adoptată de patru din cele mai mari zece bănci de pe piaţă – BCR, BRD, Raiffeisen şi ING -, în timp ce instituţii cu cote de piaţă reduse, precum ProCredit, au lansat promoţii.
Cea mai mare bancă de pe piaţă, BCR, a majorat cu 0,5 puncte procentuale bonificaţiile la depozitele în euro pe toate scadenţele. În pre­zent, banca plăteşte remuneraţii de 2,7% la depozitele pe trei luni şi de 3,10% la cele pe 12 luni. În schimb, BRD a mărit doar dobânzile plătite la depozitele în euro pe termene de o lună, de la 2,25 la 2,50%. O miş­ca­re similară a fost efectuată şi de ING Bank, care a majorat dobânda la de­pozitele în euro pe trei luni cu 0,5 punc­te, până la nivelul de 2,75%.

Preşedintele non-executiv al International Personal Finance, fost preşe­dinte şi director general al Visa, Christopher Rodrigues, explică, în exclusivitate pentru „Săptămâna Financiară”, de ce împrumuturile la domiciliu acordate de Provident Financial România sunt semnificativ mai scumpe decât creditele de consum de la bănci. Pe scurt, explicaţiile ar fi: absenţa garanţiilor, lipsa istoricului de credit al clienţilor, valorile mici ale împrumuturilor, costurile mari de refinanţare ale companiei şi, nu în ultimul rând, faptul că nu se percep penalităţi pentru întârzierile la plata ratelor.

Preşedintele non-executiv al International Personal Finance, fost preşe­dinte şi director general al Visa, Christopher Rodrigues, explică, în exclusivitate pentru „Săptămâna Financiară”, de ce împrumuturile la domiciliu acordate de Provident Financial România sunt semnificativ mai scumpe decât creditele de consum de la bănci. Pe scurt, explicaţiile ar fi: absenţa garanţiilor, lipsa istoricului de credit al clienţilor, valorile mici ale împrumuturilor, costurile mari de refinanţare ale companiei şi, nu în ultimul rând, faptul că nu se percep penalităţi pentru întârzierile la plata ratelor.