Dobânzile pe care românii le plătesc pentru cele 35,7 miliarde de lei reprezentând credite de consum în moneda naţională contractate în anii anteriori sunt mai ridicate decât la începutul lui 2009. Băncile dau vina pe creşterea costurilor de refinanţare, însă Protecţia Consuma­torilor le interzice să majoreze dobânzile altfel decât în funcţie de evoluţia indicilor pieţei. Cu toate acestea, unele instituţii de credit încearcă în continuare să menţină la niveluri ridicate dobânzile aferente împrumuturilor vechi, prin modificarea contractelor de credit.

Bancherii nu văd încă semne vitale de revenire a economiei şi se plâng de faptul că, pe lângă cererea foarte scăzută de credite, se vor confrunta în continuare cu majorarea restanţelor. Acestea le afec­tează profitabilitatea şi, implicit, activitatea, fiind nevoite să-şi consolideze capitalul pentru a face faţă riscurilor. Marile proiecte publi­ce şi de infrastructură, dar şi reluarea treptată a activităţii companiilor reprezintă prima speranţă.

Bruynseels, BCR: Leul s-a apreciat destul de mult
Leul s-a apreciat deja destul de mult, ajutând clienţii băn­cilor care au credite în valută, iar o întărire suplimentară a monedei naţionale ar putea afecta exporturile, con­sideră preşedintele executiv al BCR, Dominic Bruynseels. „Există cel puţin două motive principale pentru aprecierea leului: avem încă dobânzi destul de mari pentru a fi atractive, iar pe de altă parte, în ţară intră destul de multă valută, ca urmare a îmbunătăţirii percepţiei de risc a investitorilor”, spune şeful celei mai mari bănci româneşti.

Compania mizeaza pe un produs de credit pe care il va lansa in scurt timp, destinat firmelor care acceseaza fonduri europene si care ar putea compensa o parte din golul lasat de scaderea vanzarilor de masini.

Firmele de leasing au fost puse la grea incercare in 2009, cel mai dificil an din istoria lor, cand afacerile liderilor acestei piete au scazut cu pana la 70%.

Recesiunea din 2009 nu a insemnat doar intrarea pe pierdere a 20 de banci din totalul de 42, ci si clasarea in topul celor mai mari profituri a unor jucatori cu cote de piata dupa active mai mici de 3% sau oportunitati de crestere a castigurilor pentru unele institutii de credit.