Caderea economica a afectat cel mai mult persoanele fizice si afacerile IMM-urilor.

Administratorii de fonduri de pensii private obligatorii au avut o surpriza in februarie: numarul clientilor care le-au venit prin repartizare aleatorie (loterie) a urcat cu 70% fata de ianuarie, in conditiile in care in economie numarul somerilor creste in continuare.

Dacă înainte de criză, pentru obţinerea unei finanţări întreprinzătorii se bazau în principal pe garanţii reale, în special imobiliare, devalorizarea abruptă şi scăderea gradului de lichiditate a acestora a făcut din garanţia statului un colac de salvare pentru IMM-uri, în încercarea de a se refinanţa. Numai că multe companii se confruntă acum cu efectele perverse ale implicării statului în afaceri. Cele care întâmpină dificultăţi în rambursarea creditelor se văd executate rapid de bănci, acestea putând să-şi recupereze de la stat, rapid şi eficient, împrumutul devenit riscant. Pe de altă parte, ar putea să se manifeste şi hazardul moral care să determine unii întreprinzători să renunţe la plata datoriilor către bănci, ştiindu-se protejaţi de stat.

Grupul BCR a câştigat 206 milioane de euro în 2009
Grupul BCR a anunţat obţinerea unui profit net de 206 milioane de euro (871 de milioane de lei) în 2009, calculat după standardele internaţionale de contabilitate, în scădere cu 43% faţă de anul precedent, dacă se exclude vânzarea companiei de asigurări, ca urmare a cheltuielilor mai mari cu provizioanele şi diminuarea venitului din comisioane. S-a înregistrat însă o creştere „excelentă“ a profitului operaţional, cu 32,1% (792,5 milioane de lei), ca urmare a generării continue de venituri şi a unui control corespunzător al costurilor.

Comportamentul băncilor diferă destul de mult şi în prezent, ca efect al crizei financiare, spun reprezentanţii BNR şi ai brokerilor de credite. Astfel, în timp ce instituţiile mari, solide financiar, sau cele mici în căutare de cotă de piaţă au reluat creditarea, altele o fac doar declarativ.
Comportamentul destul de dife­rit al instituţiilor de credit în noul context al pieţei poate fi re­liefat şi de modul în care acestea îşi promovează produsele şi servi­ciile. De exemplu, una dintre băncile mici de pe piaţă, cu o poli­tică de dezvoltare agresivă, promo­vează credite acordate angajaţilor din sectorul public, cu costuri mai mici decât ce­le standard, în timp ce reprezen­tanţii altor bănci consideră că angajaţii statului, ameninţaţi cu restructurarea, reprezintă o catego­rie de clienţi foarte riscantă.